Vestita profetie pictata a parintelui Arsenie Boca

In: Spiritualitate
.

„Voi aţi început sfârşitul lumii”

Să ne imaginăm o clipă locul şi armonia culorilor. La orice oră din zi şi din noapte, pe zidul din stânga bisericii tronează regală şi de nerepetat capodopera părintelui. În irizări unice şi translucide, ca o adiere sau un suspin de om îndrăgostit, părintele a pictat chiar fundamentul credinţei noastre creştine: Învierea lui Hristos, biruirea morţii şi triumful Luminii fără de sfârşit. În contrast, pe zidul opus, stă avertizarea – Scaunul de Judecată şi glasul pictat al părintelui, cu gândurile şi viziunile sale iluminate. Ascunse discret şi cu o cheie mereu schimbată în linii şi tonuri de culori, cuvintele părintelui Arsenie te îndeamnă insistent să zăboveşti asupra lor şi să iei aminte. Într-un târziu, înţelegi şi te cutremuri.

Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca – Biserica Drăgănescu 

Ceea ce în anii ’70-’80 părea viziune subiectiv artistică şi adaos îndrăzneţ la erminia bizantină, astăzi, după aproape 30 de ani, ni se arată a fi un teribil strigăt de trezire – o manie profetică, plină de reproş şi îngrijorare: imaginea apocaliptică a unor zgârie-nori incendiaţi, ca o prefigurare a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice, prefaţând parcă dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui Nietzsche şi Platon, conversând probabil despre adevăr, despre genealogia moralei şi „moartea” lui Dumnezeu, în timp ce faţa cinic zâmbitoare a unui diavol şopteşte la urechea umanităţii otrava spuselor lui paradoxale: „Eu nu exist”, împlinind astfel cea mai perfidă şi mai ucigătoare ispită a lumii moderne: ignorarea celui rău; acceptarea lui prin indiferenţă, lene sau toleranţă.

Ca să înţelegi ceva din mesajul părintelui, trebuie să te apropii atent şi îndelung de fiecare trăsătură de penel. În parte, orice detaliu te uimeşte prin ceva: faptul că şi diavolii au aură (una stricată, şerpească, desigur); faptul că în pictura părintelui nu există nici o tuşă pregnantă de negru, iadul fiind desenat doar în pălălăi incendiare de roşu sau cărămiziu murdar; faptul că, în una din scene, însuşi Hristos O ţine în braţe pe Fecioara Maria ca pe o copilă şi nu invers, cum o consacra erminia bizantină; faptul că cele două mari biserici creştine (Sf. Sofia de la Constantinopol şi Sf. Petru de la Roma) stau împreună într-un semicerc cu raze, dar într-un loc nedecis încă – undeva între Iad şi Rai.

„Sfânta Liturghie mai ţine lumea”  

.

Loading...
Loading...
REVINO IN TOP

Share Page

Close